Exprima-ti viziunile

Capitolul III
Ce mai face casuta?Rezista ! Si sincera sa fiu ,sunt surprinsa. Inainte  de inceperea constructiei nu am pierdut timp cu alegerea tipului de fundaţie ce in mod normal se face prin proiectul de rezistenţă, în funcţie de  zona seismică, ţinând cont eventual şi de calitatea materialelor folosite în construcţie.Nu am luat in calcul nici condiţiile climaterice(in zona de centru a inimii sunt   furtuni destul de puternice, nu neaparat dese, dar puternice).Ce-I drept, solul era potrivit –am aflat mai tarziu. Poate a fost vorba de “norocul incepatorului”.

Cert este ca a mea casuta sta mandra si nelocuita, iar eu nu intru in ea nici macar sa sterg praful –imi provoaca  stranuturi repetate, senzatii de sufocare, iar diagnosticul e : alergie la amintiri.
Proaspat lansata pe piata afacerilor imobiliare cu garsoniera cu chirie ,am suferit o mare dezamagire. Afacerea s-a dovedit a fi falimentara.Ori nu ma pricep eu la investitii, ori chiriasii au avut pretentii prea mari. Acum serios, cand accepti sa stai in chirie cam ce asteptari poti avea? Cat dai, atat primesti. Neavand experienta in acest domeniu, am intrebat cativa agenti imobiliari daca nemultumirile chiriasilor mei au fost fondate .Raspunsul  a fost : „Nu te intereseaza ce spun , faci afaceri , nu acte de caritate!” In conditiile astea concluzia mea a fost ca am avut parte numai de chiriasi neseriosi sau nerealisti.
Astfel am devenit posesoarea unei garsoniere pe care o inchiriez ocazional si a unei case afurisite in care nu pot sa intru din cauza afectiunilor  mele sufletesti .Bine amice,fie, intoarce-te !!!!……si cand o sa pleci iar….stinge tu lumina!

Capitolul IV - Anunt in ziar
Pe piata imobiliara a avut loc un eveniment demn de pus la sectiunea “asa NU” in ‘Revista omului de afaceri”: Intr-o noapte am fost la un pas de a semna actele de vanzare-cumparare pt casuta mea cocheta cu…………..(aici e un moment de suspans)……………AMICUL!
M-am trezit cu el la usa.Era beat, drogat ,sau…naiba stie!…si a gresit adresa. Va rog, fiti ingaduitori, nu-l judecati! Pana la urma asa sunt toti  feti-frumosii din povestile secolului 21- ametiti de superficialitate, injectati cu frica si intoxicati cu imaturitate.
Astfel amicul a nimerit la usa casei  din “centru”, iar eu –naiva!!!!!-eram gata-gata sa-I fac acte si sa-I dau cheile. Haahaaha, nereusita Cosanzeana a secolului 21 (am mult de munca la capitolul asta)!!!!Am si o scuza: facusem o toxi-infectie cu ceai de scortisoara si nu judecam prea limpede!
Ploua. (asta nu e o alta scuza)
A plecat in urma unui telefon primit probabil de la un agent imobiliar care l-a pus la curent cu cele mai profitabile investitii.
Eu am ramas …si am dansat dezgolita de ratiune pana dimineata, printre lucrurile prafuite si  acoperite cu panze albe. Apoi am alunecat pe hol si am cazut in depresie.Acolo, stand intinsa pe  marmura rece am inteles: il sperie constructiile solide, ii plac ,dar il sperie cumplit.
Am aflat ca de curand s-a mutat in vechea lui locuinta ( desi  jura ca sta la hotel-lucru ce imi dadea o oarecare  siguranta ). Nu stiu daca e un apartament, casa sau….rulota .(eu sper sa fie vorba de un cort). Numai din ambitie as da si eu anunt la ziar:
“Garsoniera de inchiriat-30mp, nemobilata, fara curent,  fara apa, cu datorii la intretinere,fara telefon si internet ,dar cu un pres imbacsit la usa, intr-o zona periferica.  Pret: ToT !!!Vreau totul in schimb! Si fara rate!…

Semnat,

Maricica

Capitolul I - Mutarea

Mie imi place sa daruiesc si din atata darnicie i-am pus in mana cheile de la casuta mea pozitionata in centru…in centrul inimii mele bineinteles. Ca am auzit eu ca imobilele din centru sunt mai scumpe. Casuta spatioasa, cocheta, cu o gradina plina de flori si o alee pe care el se putea plimba in voie, dar pe care ulterior a folosit-o ca loc de joaca “Uite-ma, acum sunt!…acum nu mai sunt!”

Si totul a fost minunat o perioada, ii placea acolo. Cald, comod, toate facilitatile in casa. Eu?

Eu eram fericita sa il stiu acolo si ma gandeam ca a venit pentru a ramane, nu intr-o simpla vizita. In timp insa, influentat probabil de ultimele aparitii in domeniu, a inceput sa sparga , sa darame, sa modifice ceea ce eu ii construisem. Asa ca se tot plimba  cu o ruleta in mana, masura, rasfoia revistele de specialitate si se uita cu ochi mari la viitoarea constructie.

Da muta-te, amice,  la bloc daca aici nu-ti mai place! Dar el nu se muta. O zis spargea un zid, a doua zi lipea caramida cu caramida. Pana acum pagubele sunt estimate la nopti nedormite, sute de zambete amare si milioane de lacrimi. Eee, nimic ce nu poate fi recuperat.

Da… el e stapan, are cheile, face ce vrea. Si eu astept, astept sa se mute intr-un apartament la etajul 7 intr-un bloc vechi si in pericol de parbusire la primul cutremur sentimental. Dar cel mai mult astept sa ramana si poate o sa-i mai dau voie sa bata un cui din cand in cand . Singurul lucru pe care il mai pot face este sa-mi promit ca niciodata nu o sa mai daruiesc casa la cheie in inima mea. Maxim….hmmm …garsoniera cu chirie?

Capitolul II - Evacuarea silita

Gata! Mi-a ajuns! Daca de vorba buna vad ca nu se poate, nu-i nimic, trecem si la lucruri mai neortodoxe. Pai ce? Ai acte de proprietate? Vreo declaratie gen ” Eu fata cu flori in par, iti daruiesc tie pe veci locul acesta, casa in inima mea???” Ar fi fost patetic si de-asta NU AI (acte normal)!

Nu mai suportam betonierele amicului meu si nici asteptarea in moloz, tacerea printre ruine sau un minunat sentiment de dolce far niente. Asa ca am tipat din toata puterea EVACUARE SILITA!!!

Zis si facut. Am inceput sa ii impachetez lucrurile. Am luat fiecare cuvant, fiecare zambet, fiecare imbratisare, fiecare sarut. Le-am asezat pe toate in cutii, le-am legat strans-nu as fi vrut sa se verse toate asupra mea, mi-ar fi cauzat o asfixiere cu regrete…Apoi am stat si mi-am dat seama ca am pastrat privirea. “Privirea de duminica seara”, la ea nu pot sa renunt. Asa ca am ascuns-o in  dulapul cu amintiri. M-am gandit ca o s-o scot de acolo uneori si am sa ma drogez cu ea.

Ziua in care a plecat a fost urata, averse de lacrimi si vant in schimbare. Apoi s-a asternut linistea. Nu-mi place sa-mi fac griji in privinta lui, nu cred ca a ramas pe drumuri. Banuiesc ca are multe oferte de cazare.

Amicul? Nu, nu stiu ce face! Banuiesc ca sta undeva, la un hotel. Oricum, sunt sigura ca e cufundat intr-un studio amanuntit al pietei imobiliare. Si ca sa nu se plictiseasca isi practica hobby-urile de zi cu zi : mersul cu trenul din inima in inima fara bilet, arhitectura sufleteasca si designul interior.

In vizita nu-l mai primesc!!! A venit o data, dar nu l-am lasat sa intre. Hahahahha, amice, MI-AM PUS VIZOR!

Text scris si interpretat (ar fi foarte genial!!!) de Maricica (nume de acoperire normal) :)) O mai asteptam pe aici :))