In fiecare zi ne trezim intr-un loc al nostru. Ne ridicam din pat si cu pasii indreptati spre baie pipaim zidurile fara sa ne mai uitam ce e in stanga si in dreapta. Si asta pentru ca locul care ne adaposteste e prea bine cunoscut de noi, de privirea noastra.

O casa spune multe despre ceea ce suntem, cate ipostaze avem, ce detalii indesam pe la colturi ca se nu se vada. Unii dintre noi evita sa stea prea mult in ea, altii stiu cu ochii inchisi locul fiecarui obiect. Sunt case si case ca oameni si oameni, fiecare cu personalitatea lor.

Casele dau semn ca se bucura sa fie locuite. Adapostesc de obicei cupluri sau familii sau poate doar un individ ce iese fumand la cate o plimbare nocturna. Ici colo se mai adaposteste cate o colonie de gandaci, niste soricei, pisici in trecere si caini la panda. Toate fac parte din décor.

Dincolo de toate schimbarile, ele sunt pastratoare ale identitatii si zi de zi sunt martore la amintirile noastre. Ele nu uita cand vii acasa si incepi sa tipi si sa plangi pentru ca ceva s-a intamplat rau pentru tine, nu evita certurile in soapta din bucatarie, telefoanele primite in noapte si oprite la timp ca sa nu se auda, mirosul pe care il fac ingredientele amestecate in tava ca sa iasa o prajitura. Casa pastreaza intre patru pereti amintirile noastre compacte, pline, cu stari. Nu degeaba locurile in care intram au energii. Unele ne fac sa avem inspiratie si deschidere, altele ne fac rezervati si ganditori instant.

La cativa pasi de mine se contruieste de zor o casa. E atat de imensa incat sare izbitor in ochi. E inalta, dreapta, fara detalii si forme armonioase si pun pariu ca va fi de un portocaliu tiganesc ca toate de genul ei. Pardon, case in tendinte. Din cand in cand un audi parcheaza cu calm. Se cerceteaza evolutia constructiei, a muncitorilor, a ce mai e de supravegheat.

Trec in fiecare zi pe langa ea si ma intristeaza pentru ca nu asa ar trebui sa fie construita o casa, nu asa arati ca esti bogat. Bogatii adevarati construiesc case care nu isi doresc sa atraga atentie, sunt rezervate, impinse in natura si ferite de ochii curiosi.

Ce poate sa-ti povesteasca o astfel de casa cand treci pe langa ea? E goala si trista si se resemneaza in fiecare zi. Ce poate sa inspire o astfel de casa cand e singura de o inaltime suparatoare la ochi si sfideaza intreg cartierul?
As vrea sa vad ca stim sa ne construim fara grandomanie si prost gust, dar de fiecare data cand trec pe langa ea revin la realitate. Suntem de prost gust.