Exprima-ti viziunile

-    Alo, psihiatria?
-    Ne numim Spitalul Clinic de Psihitrie.
-    Asa…
-    Cu cine doriti sau ce anume doriti.
-    Doresc de putine ori in viata, dar acum nu despre asta e vorba
-    Cu o voce calma, doamna de la capatul cine stie care (doar vorba vine!) intreaba ce m-a adus in aceasta situatie.
-    Si atunci cuvintele sar de pe buze ca si cum ar plonja in piscina, stropi in toate partile. Nu ma mai inteleg cu ratiunea, inima e cine stie pe unde, bataile nocturne si matinale au luat-o razna, iar controlul incearca sa se impuna si nimic.
-    Si nimic?
-    Nimic!
-    Nu ma mai inteleg cu nimeni, e NEBUNIE aici.
-    Eu zic sa va calmati, poate e nebunie temporara.
-    Pai asta zic si eu, asa am si clasificat-o in timp ce mancam la pranz. Mi-am facut toate calculele cu fiecare inghititura si nu avea cum sa iasa dupa egal o suma lunga, asta implica multe cifre care nu aveau cum sa fie adunate. Nu a fost timp, nici altele, mai ales altele.
-    Daca vreti va putem face o programare, sa va consulte un doctor?
-    Pai de ce sa ma consulte el pe mine, eu am nevoie sa-l consult, sa cer parerea. De fapt n-am ce sa cer, parerea mea e deja la maturitate, a fost in devenire si acum a devenit.
-    Alo? Alooooooooooooo. S-a intrerupt sau a inchis?

- Mai formez iar. Sper sa nu intre centrala, e nevoie de voce. Vorbesc acum!

Tacere sunt atunci cand spun priviri. Lungi, dese, fara puncte fixe. Tacere suntem noaptea, cand numai noi vorbim. Ganditori, nerabdatori si totusi lenti Tacere spun cand vorbesc cu tine, caci vorbim generalitati, randuri lungi de cuvinte, litere alese, sonore.

Taci si mergi. Cu pasi alesi te uiti la detalii. Grabita e lumea. Iti spui ca tacuti sunt toti ziua, mai mult decat noaptea, dar mai ales atunci cand nu vrem sa simtim.

Tacerea mea e intensa, o vezi? Privesti la ea de ore intregi, e urmarita secunda cu secunda. Nimic? Cum nimic? Nici acum? Vorbeste, vorbeste omule vorbeste. Si tacerea nu vrea. Sta acolo proptita, cu un picior pe perete, infipta bine pe albul intins. Si tu te uiti la ea, nu?

Nu pot sa tac, spune tacerea, nu pot sa nu ma desfasor. Nu spun atatea? Cum nu auzi, asculta-ma. Nimic? Cum nimic? Pai si eu de ce vorbesc de atatea ore? Vorbesc la pereti?

Tacere sunt atunci cand spun priviri. Lungi, insistente si insinuante. Ma amuz, asa, ca sa ma amuz. Haha Ce amuzant!

Taci si tu, dar conversatia noastra e atat de lunga. Asculta noaptea.