Exprima-ti viziunile

Rutina in fiecare zi. Costum? Mmm…imi surade. Ne jucam? Ok, de unde incepem?
De la ridicol… hai sa fim caraghiosi, sa radem de noi insine si sa ne placa asta. Hai sa ne costumam si sa privim in oglinda o alta ipostaza a noastra, o ipostaza pe care o aratam rar pentru ca suntem  seriosi si controlati. Prea multe priviri spun nu. Prea multe sunt inhibate. Si ce daca!
Entuziasm din cand in cand. Costum? Mmm.. dezbraca-te. Indraznesti? Ok, incerc sa indraznesc sa ma dezbrac de inhibitii, incerc sa nu ma intereseze cei din jur ca eu ma arat altfel, ca ma desfasor altfel, ca dintr-o data sunt ceea ce sunt.
Imaginatie si copilarie suntem cand alegem sa imbracam un costum. Frau liber ipostazelor si starilor pe care le ascundem, le controlam, le tinem nemiscate. Prea multe reguli.
Dincolo de reguli,  ne place sa ne costumam pentru ca ne dam seama ca ne plac povestile, ne plac rolurile si cu tristete constientizam ca ne jucam doar cu minimul din noi. Si cata complexitate.
Hai sa ne dezbracam si sa ne probam. Hai sa cumparam umerase! Suntem plini de noi? Cum de noi? In noi!
Masti si costum suntem in fiecare zi, dar ce suntem noi nu lasam sa fie viata. Mecanic ne aducem in fata aceleasi stari, stari pe care ni le repetam in fiecare zi. Rutina.
Sa impingem rutina, sa respiram si sa privim in noi, la lume, la viata, sa simtim viata si sa radem.
Sa rasturnam si sa ne jucam, Sa incepem acum in costum si la bal mascat, dar sa ne cunoastem pe noi insine. Suntem plini in noi?!!!

Suntem toti  ca o mare, cand linistiti cand plini de valuri. O mare care nu se termina undeva precis, peste tot are scurgeri, firisoare care se duc acolo unde controlul nostru nu mai poate sa tina contabilitatea.

Si totusi avem acelasi tarm, unde ne revarsam, la care ne intoarcem mereu pentru stabilitate.

Suntem toti ca o mare, limpede, albastra, cu mii de nuante, cu lumina si intuneric. Plini de reverie la apus, cu forte proaspete la rasarit, plini de vant si zgomot in functie de vreme.

Depindem de atatea elemente exterioare.
Suntem toti ca o mare, adanci, cu nisip, cu pietris, cu comori ascunse lasate de altii pe care nu le constientizam in noi, pe  care tot altii le gasesc  si se entuziasmeaza de ele. Avem frustrari, emotii transformate in mii de vietati  care ne ataca ba vara, ba iarna, in functie de temperatura, de anotimp  si cat de adanc vor altii sa patrunda in noi.
Suntem o mare care ingheata de atatea  ori. Si atunci altii se urca pe noi, patineaza, sparg, pescuiesc, se bucura ca ne domina. Dar nu stiu niciodata unde calca si cum calca. Si atunci gheata se sparge, raceala noastra apare si apa asteapta sa ii inece in intunericul ei.

Nici de data asta n-ai putut sa ma patrunzi, isi spune marea.
Limpede, hipnotizanta, complexa si adanca e apa noastra.  Nu vom reusi niciodata sa ne cunoastem total, de aceea mizam pe ceea  ce stim despre noi. Iar intr-o relatie, atunci cand te pierzi si simti ca nu mai esti tu, cel pe care il cunosti : fugi! nu vrei sa pierzi si micul control pe care il ai asupra ta. Te scufunzi. De aceea marea nu are inotatori constanti, de aceea marea din noi accepta cu greu o relatie.
“Într-o zi am să merg prin apaaa… şi am să nu mai pot de fericire! Vezi tu speranţa asta: Trăieşte!”