Exprima-ti viziunile

Am fost la stomatolog, se mai intampla. Nu asta e ideea. Stand pe scaun si asteptand sa isi faca efectul anestezia m-am gandit la relatii, de orice fel. Oamenii de mici sunt invatati sa traiasca in grupuri, apoi in functie de simpatii leaga relatii.

Intr-o relatie de orice fel scanam totul fara sa ne dam seama. Subconstientul retine si ingroapa. Mergi pe strada si la un miros, un cuvant, un gest, o imagine iti aduci aminte intreg scenariul de acum nu stii cati ani.

Retinand tot, nu ai cum sa nu izbucnesti la un moment dat. Chiar daca exista multe cursuri de control de sine, de cum sa iti gasesti linistea,  nu poti sa te controlezi mereu, sa nu dai afara ceea ce te compune ca om. De aceea ne si acceptam unii pe altii asa cum suntem.

Tot ce izbucneste din om e ca o anestezie, atunci cand izbunesti te descarci. Descarcandu-te se diminueaza sensibilitatea fata de durerea celorlalti, pentru ca nu vrei decat sa dai afara  pe cineva tot ce ai acumulat in timp. Sub efectul anesteziei umane nu doare la inceput ce dai din tine, dupa vine totul, cand nu mai poti face ceva.

Durerea incepe cand ai constientizat ca ai scormonit, ai spus si ai facut gesturi care nu se mai uita, care in timp dor. Si constati cu parere de rau ca nu ai vrut sa faci asta. Ca doar te-ai descarcat punand accent pe un detaliu. Te-ai descarcat dintr-un detaliu dand afara defapt ce ai acumulat in trecut fara sa aiba legatura cu persoana prezenta.

Suntem periodic anesteziati. Ne fixam pe niste lucruri si ne blocam. Nu mai gandim, nu mai simtim, ne imaginam lucruri care sunt emotionale si subiective. Anestezia dispare si apare distanta oamenilor pe care i-am socat, ranit, judecat cu joce tare.

Anestezia umana poate fi produsa de tot ce retine subconstientul in timpul vietii si se intaleaza in noi de fiecare data cand vrem sa izbucnim.
Ne provoaca liniste in timp ce  ne descarcam si nu ne lasa sa fim obiectivi . Si regretul cel mai mare e ca…nu poti retrage tot ce ai facut  si spus chiar daca toate astea sunt invizibile.

Primesc mereu Pagina de Sambata Seara. E o initiativa a catedrei de filosofie din Craiova. Da, stiu ca azi e marti :).Mi-a placut mult textul asta si m-a pus pe ganduri. Sa-l cititi cu atentie, e foarte adevarat.

“Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, ci părerile pe care şi le fac cu privire la lucruri. De exemplu, moartea în sine nu este o primejdie, fiindcă nici lui Socrate nu i s-a părut astfel; dar fiindcă opiniile asupra morţii o consideră un pericol, în aceasta stă de fapt pericolul.

În concluzie, ori de câte ori ne vom poticni, ne vom tulbura sau ne vom mâhni să nu acuzăm pe altul, ci pe noi înşine, sau mai exact propriile noastre opinii. A învinovăţi pe altul, din cauza celor pe care el însuşi le face greşit, este un lucru specific omului necultivat, a se învinovăţi pe el însusi este o caracteristică a celui ce începe să se cultive, şi a nu acuza, nici pe altul nici pe sine, este o însuşire a celui înţelept.

Aminteşte-ţi că nu cel care te insultă sau te loveşte, săvârşeşte ceva necugetat la adresa ta, ci părerea îl împinge şi îl arată spre aceasta ca pe unul care a făptuit îndrăzneli nesăbuite contra ta. Ca urmare, ori de câte ori cineva îţi stârneşte mânia, să ştii că de fapt părerea te-a făcut să te înfurii. Aşadar încearcă din toate puterile, să nu te laşi târât de închipuire. Căci, dacă dintr-o dată ai câştigat timp şi ai obţinut şi o amânare, îţi va fi uşor să te stăpâneşti.
Bagă de seamă ca nu cumva să te laşi târât de închipuire dacă vezi vreun om copleşit de onoruri, ori cu o mare putere şi autoritate, ori preţuit în orice alt fel şi să-l fericeşti.
Căci dacă binele se află în cele ce stau în puterea noastră, nu este loc nici pentru pizmă, nici pentru gelozie. Tu însuţi nu vei dori să fii nici general, nici senator, nici consul, ci liber.”
(Epictet, Manualul)