Am fost la teatru azi ca sa mai scap de intoxicarile campaniei electorale, de asistentele emisiunilor si de stirile care vorbesc despre orice numai de bine nu. Intram in sala, oameni de toate varstele incep sa ocupe locurile, privirile se plimba spre a identifica ceva cunoscut. Nimic, nimeni nu se saluta. Incet se face 18 si luminile se atenueaza treptat pana la intuneric. Cortina se ridica si apare un decor comunist, gri care din start imi da senzatia ca nu va urma ceva interesant. Si asa a si fost. Nu numai ca nu a fost interesant, dar constatat cu cea mai mare dezamagire ca si la teatru a ajuns epidemia de vulgaritate. Nu era de ajuns ca e peste tot, a ajuns si aici cu o piesa ” de zi cu zi” care ne arata familia tipic romaneasca, un cuplu “cu cununia civila” ce sta cu socrii, cu sotul preocupat mai mult ca nu isi mai satisface sotia decat de fiica dependenta de droguri.

Nunta lui Puiu este o piesa care denota cea mai joasa vulgaritate si ma intreb cum cei 20 de copii sub 14 ani care au stat cu 2 randuri mai in spate de noi ce parere si-au facut de ” societatea romaneasca” si de femeile alea din piesa care se dezbracau si cerseau sexul, de nunta facuta din obligatie ca a ramas “Delia” insarcinata, de toate expresiile ” cacat” “pardisiu in cur” “Domnul Partzan”.

Chiar toata societatea romaneasca e reprezentata de aceste simboluri? Nu stim si nici nu vom sti sa ne construim, nici ca oameni si nici ca societate. De exemplu Anglia la stiri nu arata niciodata partile negative ale societatii sale, motiveaza si incurajeaza oamenii spre lucrurile pozitive. La noi nimic, e un trend. Pana si teatrul a ajuns cu asemenea piese in scena, poate a vrut sa fie neconventionala, cu o morala, sa ne vedem mai bine realitatea. Da de unde, radeau toti in sala fara sa isi dea seama ca e atat de trist si nu amuzant.

Trist