Nu am copilarit la tara pentru ca bunicii mei au fost dati afara din propria casa de catre comunisti. Asa ca de atunci, de cateva ori pe an, dam o fuga pe acolo sa vedem ce se mai intampla. Trei generatii s-au urcat in masina (eu, mama si bunica) si au pornit la drum. Nu ai cum sa nu te relaxezi cand iesi din orasul aglomerat si dai de verde, galben si rosul macilor. Soare cat cuprinde si muzica din masina creaza atmosfera perfecta si te face sa te destinzi. O ora si ceva a durat drumul si am ajuns la destinatie. Cand m-am dat jos din masina, nu am putut sa nu ma descalt pentru ca la tara vara o simti in talpi. Linistea apasata a locului m-a speriat la inceput. Am zambit amuzata si mi-am zis ca aici poti veni dupa esecuri sau dezamagiri puternice si sa faci terapie cu locul. Ce prieteni, ce psiholog, locul asta e bun de refacere pentru ca te face sa te cunosti pe tine insuti.

Ajunse acolo, bunica mea a capatat o energie colosala. Desi nu mai fusese de ani buni , stia toate stradutele, toate modificarile. Nu uiti niciodata locurile pe care le-ai vazut prima data, radacinile sunt radacini chiar daca viata merge mai departe. M-am apropiat mai mult de mine, de flori, de animale si oameni. Copiii sunt mult mai deschisi pentru ca nu intalnesc multa lume pe strada. Sunt avizi de cunoastere si mult mai dezghetati decat cei de la oras. Apoi, mi-a placut lipsa de scepticism, aici te saluta toti asa ca am raspuns si eu incercand sa fiu naturala. Am salutat discret caii, oile si ratele care isi aparau cu autoritate boboceii.

Recunosc ca nu mi-ar placea sa locuiesc la tara pentru ca imi place enorm aglomeratia, dar e minunat sa stai cateva zile in locuri izolate, care au povesti sau atatea de povestit. Cateva zile la tara, vara, te desprinzi de tot ce te streseaza, ingrijoreaza.

Iti acorzi timp sa simti vara in talpi, sa mirosi musetelul de pe marginea drumurilor sa privesti la cer si apoi la verdele dealurilor, sa mergi pe jos si sa te uiti la oameni si sa vorbesti cu ei. Pentru o zi, am simtit vara  la tara si m-a inspirat enorm.

Seara am ajuns acasa, in orasul aglomerat, inconjurata de scepticismul oamenilor si nu am putut sa nu spun cu voce tare ca am fost norocoasa pentru evadarea pe care am avut-o in acea zi.